Review: Assassin’s Creed Rogue – PS3 – RO
În urmă cu mai bine de 7 ani am primit un e-mail de la un amic, iar mesajul conținea doar un singur link. Curios cum sunt din fire, am zis: hai sa văd ce nebunie mai trimite omul asta iar. Când am deschis link-ul respectiv, boom, apare un trailer, cu un tip cu o glugă pe cap, care îmi invadează ecranul. Am zis: un nou joc Thief care urmează să apară pe noua generație de console, apoi am văzut câțiva cavaleri templieri și astfel ideea jocului devenea foarte interesantă. După câteva secvențe am observat cum tipul respectiv se lupta cu acei cavaleri, apoi cum acesta este urmarit, pe un fundal muzical foarte alert, iar într-un final, tipul misterios intră într-o biserică, se deschid niște uși și un grup de călugări își face aparitia, lipsind însă personajul nostru misterios. Într-un final, apare titlul primului joc dintr-o serie care va deveni celebră: Assassin’s Creed. Cum trailerul respectiv arăta foarte bine, am pus mâna pe telefon, mi-am sunat amicul și i-am zis că trebuie, neapărat, să ne cumpărăm o consolă cât mai repede.
Să încheiem cu acest moment, poate plictisitor pentru unii, cu amintirile mele din copilarie. Haideți să trecem la ce ne interesează cel mai mult, o scurtă recenzie despre cel mai recent joc din celebra serie Assassin’s Creed, disponibil pentru bătrânul și veneratul PlayStation 3.
Personajul principal este un tânăr asasin irlandez, cel puțin asa am înțeles eu, pe numele său Shay Patrick Cormac. Acesta primește o misiune, să spunem secretă, nu vreau să vă prezint vreun spoiler. Shay ajunge în Lisabona după câteva aventuri, având misiunea foarte importantă de a recupera un obiect foarte vechi. După această misiune eroul nostru se schimbă dramatic, ajungând chiar să-si tradeze frații asasini. Ce anume duce la acest lucru vă las însă să descoperiți singuri. Pe parcursul jocului apar mai multe personaje din titlurile mai vechi, unele pe care poate le-ați iubit, altele pe care poate le-ați urât. Acțiunea din Assassin’s Creed Rogue se petrece la un an după evenimentele din Assassin’s Creed IV: Black Flag, undeva prin Atlanticul de Nord în timpul Războiului de Șapte Ani. Ca de obicei intrăm în pielea personajului prin intermediul celor de la Abstergo Entertainment.
Assassin’s Creed Rogue rămâne destul de fidel acestei francize, dar parcă este totuși schimbat pe undeva. O schimbare nu este întotdeauna un lucru rău, ei bine în acest caz, dupa parerea mea, schimbarea parcă a distrus acel mister care mă făcea să devorez fiecare minuțel oferit de jocurile din această serie superbă. După aproximativ trei ore mi-am dat seama că ceva nu este în ordine cu acest joc. Deși din punct de vedere tehnic totul e ok, jocul arată și se mișcă foarte bine pe generația veche de console, însă povestea lasă de dorit. Poate au mai trecut anii și peste mine și poate am devenit eu perfecționist, însă nu cred prea tare că acest lucru mi-a schimbat părerea.
Povestea devine previzibilă, fiind una bazata mai mult pe razbunare, “eroul” nostru devenind din ce în ce mai rece și parca lipsit de sentimente. Până la acest titlu am considerat că cel mai slab personaj dintr-un joc video este Connor din Assassins Creed III, dar nu, acest Shay îl depășește cu brio, devenind pe parcursul aventurilor, pur și simplu un caracter pe care nici nu-l iubești, nici nu-l urăști, mai rău, iți este complet indiferent. Știu poate că sunt acid, poate am devenit prea critic, dar vă asigur că aceste cuvinte vin de la un fan inrăit al seriei Assassin’s Creed, fan care are o singură serie de jocuri în format fizic în colecția sa și aici vorbesc despre toate jocurile Assassin’s Creed. După ce am terminat cu AC Rogue, am așteptat chiar câteva zile să îmi așez gândurile și să mă liniștesc puțin. Însă, din păcate am rămas cu același gust amar.
Haideți acum să vă spun și câteva cuvinte mai frumoase despre Assassin’s Creed Rogue. Cum v-am mai spus puțin mai sus, jocul arată foarte bine pe PlayStation 3, nu am întâmpinat scăderi de framerate sau alte probleme de ordin tehnic. Din punct de vedere grafic mi s-a părut o combinație, foarte reușită, între Assassin’s Creed III și Assassin’s Creed IV, poate nu chiar atât de bine finisat cum este ACIV: Black Flag, dar tot pe acolo. Efectele sonore și muzica sunt, ca de obicei, de nota 10. Voice actingul este si el destul de bun, mai puțin domnul Shay, care parcă citește replicile de pe un prompter care-i joacă feste. Cel mai mare plus, din punctul meu de vedere, este, din nou, oceanul cu ale sale bătălii navale care parcă sunt și mai spectaculoase decât în jocurile precedente.
Dacă tot suntem la capitolul punctelor pozitive pentru AC Rogue, mai pot adăuga și misiunea secundara Native Pillars. Această misiune ne pune să găsim vreo șapte piloni dacă nu ma înșel. Acești piloni sunt raspândiți pe toată harta, hartă care mi se pare ceva mai mare decât în jocul precedent. După ce reușiți să rezolvați acele puzzle-uri, vă asteaptă, ca premiu, o armură, destul de interesantă, numită Native Armour.
Mi-au mai plăcut anumite locații, printre care reîntoarcerea în New York și mai ales oceanul înghețat unde, la un moment dat, o să fiți martorii unui fenomen pe care doresc să îl văd, într-o zi, cu proprii mei ochi, Aurora Australă, ceva asemănător Aurorei Boreale. Dacă mă intrebați care este diferența dintre cele două fenomene, vă pot spune că Aurora Boreala apare în emisfera nordică, iar celălalt, prezent și în jocul nostru, Aurora Australă este specifică emisferei sudice și avem parte de o surpriză plăcută prin prezența unor pinguini extrem de simpatici. Un alt plus vine de la luptele cu Legendary Ships, lupte absolut superbe, deși nu vă recomand să intrați în luptă directă cu aceste minunății decat după ce vă echipați propria corabie cu tunuri, armură și butoaie cu ulei aprins. Vă sugerez upgrade maxim prin intermediul acelor Blueprints-uri (scheme), pe care le veți găsi un pic mai greu, fiind răspândite prin New York, Atlanticul de Nord și alte astfel de locații.
Partea de multiplayer lipsește cu desăvârșire și-mi pare rău deoarece pentru mine era o componentă antrenantă.
Dacă mă intrebați dacă merită să acordați o șansă jocului Assassin’s Creed Rogue, va spun un sincer DA, doar pentru o singură chestie, acest joc este liantul dintre AC Rogue și AC Unity. Este intr-adevar prea puțin, mai ales că jocul pare mai degrabă un expansion, povestea principală fiind foarte scurtă. Eu am ajuns la o sincronizare de 52% în 12 ore, main story plus câteva misiuni secundare. Cred că Rogue este cel mai scurt joc din această serie absolut minunată, serie care, după parerea mea, ar trebui să ia o pauză asa cum a făcut și prințul nostru drag din alta serie minunată, Prince of Persia.
Nota: 7
Acest review a fost scris de Dante exclusiv pentru comunitatea PlayStation Fans Romania si victordima.net si reflecta experienta avuta cu versiunea de PlayStation 3 a jocului Assassin’s Creed RogueNota: Am spus mai devreme ceva legat de Aurora Australă, fenomen care are loc în emisfera sudică, am fost un pic zăpăcit de prezența pinguinilor, care trăiesc doar în emisfera sudică. După ce m-am documentat mai mult am aflat că nu este vorba despre pinguinii zilelor noastre, ci mai degrabă de o specie care a dispărut în urmă cu vreo două secole, această specie purtând numele de Great Auk sau Pinguinus impennis. În concluzie, acțiunea jocului are loc doar in emisfera nordică unde observăm de fapt Aurora Boreală.
Dante
Latest posts by Dante (see all)
- Review #2: The Last of Us: Part II - Aug 18, 2020
- Review: Death Stranding – PC - Aug 13, 2020
- Review: King’s Quest: A Knight to Remember – PS4 - Aug 2, 2015
Bravo, Dante. Un review foarte bun, scurt și la obiect.