Review: Death Stranding – PC
Intro
În urmă cu aproximativ o lună, bunul meu prieten, Victor, m-a ajutat să pun mâna, prin intermediul celor de la Best Distribution, pe Death Stranding, varianta pentru PC, cu promisiunea din partea mea ca voi reveni cu un review după ce-l testez.
A trecut o perioada bună de timp de când a fost lansat pe PlayStation 4 și m-am hotărât să-i ofer o șansă, deși eram destul de sigur că nu o să-mi placă.
Grafică și sunet
Din punct de vedere grafic, jocul este o minunăție, se apropie în foarte multe momente de fotorealism. Cei care au o placă video din seria RTX se pot bucura de o calitate a imaginii ieșită din comun prin “vrăjitoria” numită DLSS, unde jocul arată practic mai bine în rezoluție non 4K nativ, ceva gen checkerboarding pe PS4 Pro, dar cu o tehnologie mai avansată. Sper să vedem pe următoarea generație de console această tehnologie și de la AMD, în felul acesta o să avem o calitate a imaginii foarte apropiată de 4K nativ cu un framerate de cel puțin 60 de cadre pe secundă. Nu o să stau să despic firul în patru, pentru a nu devia prea mult de la subiect, au făcut-o mult mai bine cei de la Digital Foundry.
După câteva ore bune petrecute pe PC, am zis să trec un pic și pe consolă pentru a face o comparație directă. Am rămas uimit cât de bine arată jocul și pe un PS4 Pro. Din punctul meu de vedere, în anumite momente, depășind varianta pentru PC, cel mai probabil datorită HDR-ului, care pe un TV 4K este un deliciu.
La capitolul sunet stă la fel de bine, voice acting-ul nu putea să fie decât la cel mai înalt nivel, mai ales că din distribuția jocului fac parte câțiva actori foarte cunoscuți precum Norman Reedus (The Walking Dead), Mads Mikkelsen (Hannibal), Margaret Qualley (Once Upon a Time in Hollywood).
Kojima a reușit prin soundtrack să mă facă să mă îndrăgostesc pe loc de câteva formații care nu îmi spuneau nimic până la acest joc. Câteva piese parcă au fost create special să se potrivească cu acțiunea jocului. Formații precum Low Roar și Silent Poets stau acum la loc de cinste în lista mea Spotify.
Gameplay și Poveste
Despre mecanica de joc s-au spus deja multe răutăți. Da, jocul este un simulator de mers în cea mai mare parte, un UPS, FedEx simulator, dar o face atât de bine! Atenția la detalii este pur și simplu la cel mai înalt nivel. De la coborâtul repezit de pe crestele munților până la construcția de autostrăzi, ziplines sau urcatul cu pachete de 120 de kilograme. Respirația greoaie pe care o are câteodată Sam se îmbină perfect cu fiecare pas făcut pe sau pe lângă pietrele călcate. Simți cum obosești chiar tu, stai încordat cu un controller în mână, foarte atent să nu cazi în cap cu personajul care devine parte din noi.
Povestea este punctul forte al acestui joc, sper ca într-un viitor cât mai apropiat HBO să facă o miniserie folosind actorii din joc. Ideile lui Hideo Kojima trebuie neapărat să ajungă la un număr cât mai mare de oameni, mai ales pentru mesajul pe care îl transmite în fiecare clipă acest joc.
Acțiunea se petrece undeva într-un viitor post apocaliptic, unde Sam Porter, este trimis de președintele defunctei USA, să unească Estul de Vest printr-o rețea denumită Chiral Network. Nu vreau să vă povestesc prea mult pentru ca ar însemna să arunc cu spoilere în stânga și în dreapta. Aș vrea însă să vă rog, mai ales în aceste vremuri grele cu această pandemie nenorocită, să-i acordați o șansă numai pentru poveste. Vă garantez că o să trăiți o experiență care o să vă marcheze și o să aveți ce să povestiți nepoților.
Componenta multiplayer este un lucru făcut altfel, ceva atât de diferit în lumea jocurilor video, încât am simțit să aplaud de nenumărate ori pe parcursul celor peste 40 de ore petrecute în Death Stranding. Am găsit diferite lucruri ale altor jucători care m-au ajutat foarte mult în aventura mea. Am construit destul de mult și eu pentru alții. Simți deseori un sentiment de mândrie, foarte ciudat, mai ales când primești “likes” și mesaje de la aceștia care îți mulțumesc pentru contribuție și pentru că i-ai ajutat poate fără să îți dai seama în aventura lor, croind câteva căi de acces prin munți și nu numai. Pentru mine, această experiență a fost în sfârșit o inovație într-o industrie care de cele mai multe ori nu mai aduce nimic nou.
Concluzie
Nu am fost fan Kojima până la acest joc. Am jucat Metal Gear 4 și un pic din 5, jocuri bune, dar care pe mine nu m-au impresionat prin poveste. Mă bucur că până la urmă sfârșitul lui la Konami a fost de fapt un nou început, care, din punctul meu de vedere, l-a făcut mai curajos în exprimare.
Jocul acesta este o experiență pe care nu aveți voie să o pierdeți, mai ales acum când îl găsiți la un preț mai mic pe PlayStation 4.
P.S.: Firmele de la noi de curierat nu le-am pus în review pentru ca personajul principal, Sam Porter, nu poate juca fotbal cu pachetele noastre.
Notă personală: 9.5
Review copy provided by Best Distribution
Dante
Latest posts by Dante (see all)
- Review #2: The Last of Us: Part II - Aug 18, 2020
- Review: Death Stranding – PC - Aug 13, 2020
- Review: King’s Quest: A Knight to Remember – PS4 - Aug 2, 2015