Review: Assassin’s Creed Unity – PlayStation 4 – RO
Assassin’s Creed Unity este primul joc al acestei serii construit cu noua generație de console în prim plan. Acest lucru se vede la fiecare pas făcut în imensul oraș Paris reprodus cu mare atenție de echipele de la Ubisoft. În Unity avem un nou erou, o nouă poveste, într-o altă țară și în alte timpuri, din păcate, multe din problemele vechi reapar pe parcursul călătoriei nostre.
Povestea din Assassin’s Creed Unity, care mi-a luat peste 15 ore pentru a o termina, este plasată în Franța secolului al XIII-lea, în orașul Paris, înaintea, în timpul și după finalizarea Revoluției Franceze. Orașul este cu adevărat uimitor din toate punctele de vedere. Toți ne așteptam la asta de la un joc al acestei serii, dar de data aceasta cei de la Ubisoft au folosit puterea noilor console pentru a crea cel mai mare, ce mare?!, imens, oraș pe care l-am văzut până acum într-un joc Assassin’s Creed. Paris-ul din Unity este viu, cu mii de oameni, care mișună în colo și-n coace pe străzi, care stau de vorbă unul cu celălalt, care merg la magazin sau care își petrec timpul în balcoanele clădirilor. Fiecare piatră din pavaj este diferită, fiecare cartier al orașului are propria atmosferă și cetăţenii sunt împărțiți în clase sociale distincte – de la burghezii, care locuiesc în partea centrală a orașului, îmbrăcați în haine scumpe, la săracii din alte districte, care trăiesc printre elemente criminale și ale căror străzi sunt pline cu gunoaie și sângele revoluționarilor. Dacă tot am vorbit despre clădiri mai sus, este imposibil să nu rămâi impresionat de câtă atenție a fost pusă în construirea acestui univers de joc. De fiecare dată când am urcat turla unei catedrale sau am escaladat cea mai înaltă fortăreață pentru a face o sincronizare am rămas uimit de cât de bine arată și cât de mare este acest oraș. Spre finalul jocului, este o misiune în care trebuie să ne facem loc printr-o mulțime de mii de oameni, acel moment este realizat perfect și numărul de caractere vizibile pe eran este copleșitor, pur și simplu ai senzația că navighezi printr-o mare de oameni. În ultimul rând trebuie să vă spun că, pe parcusul aventurii prin Orașul Luminilor, am vizitat locații celebre precum: Catedrala Notre Dame de Paris, Muzeul Luvru, Palatul Versailles, Închisoarea Bastille și multe altele.
Assassin’s Creed Unity urmărește povestea unui tânăr asasin, numit Arno Victor Dorian. Acesta provine dintr-o familie de viță nobilă și în urmă unei tragedii rămâne aproape singur pe lume. Pentru a evita diferite spoilere, am să vă spun doar că Arno va ajunge să facă parte din Ordinul Asasinilor și că va avea un rol important în evenimentele care duc la începutul Revoluției Franceze. Unul dintre lucrururile care fac din Arno Victor Dorian un asasin așa cum nu am mai întâlnit până acum sunt diferitele opţiuni de customizare a abilităților și echipamentului acestuia. Abilitățile se pot debloca și cumpăra pe măsură ce progresăm în povestea jocului, iar elementele de customizare, precum, îmbrăcămintea asasinului, săbii, pistoale, mini arbalete și diferite cuțite se pot cumpăra oricând, asta dacă ai fondurile necesare. Toate cele menționate mai sus, îl fac pe Arno mai puternic, mai agil și mai rezistent. Arno Victor Dorian este cel mai reușit personaj din seria Assassin’s Creed, de la Altair, din primul joc și până în prezent. Este amuzant, are personalitate și povestea lui este una plină de dramă și dragoste. Mie nu mi-a plăcut de Ezio Auditore da Fireze, care este considerat de majoritatea gamerilor ca fiind cel mai reușit asasin, deoarece mi s-a părut extrem de imatur și cu un simț al umorului dezvoltat prea puțin. Arno și Edward Kenway din Assassin’s Creed: Black Flag sunt asasinii mei preferați.
Ubisoft a introdus, începând cu Assassin’s Creed Unity noțiunea de Sandbox Assassinations. Acest lucru înseamnă că de fiecare dată când avem de asasinat o țintă, avem posibilitatea de a aborda acest obiectiv în diferite modalități. La începutul fiecărei misiuni de acest gen, primim următoarele informații: câte ținte avem și care sunt acestea, câte intrări sunt în clădirea sau în fortăreața în care se află ținta, câte gărzi sunt prezente, dacă există alarme și dacă avem aliați pe care îi putem înrola pentru a ne ajuta. Modul în care abordăm misiunea este la discreția noastră. Spre exemplu, putem să ne infiltram într-o locație printr-o intrare secretă, ne putem furișa pe lângă gărzile de corp, folosind noua mecanică de tip stealth introdusă în Unity, apoi să finalizăm obiectivul misiunii. După atingerea scopului, de fiecare dată trebuie să părăsim aria de acțiune pentru a termina misiunea cu succes. Aici am dat un singur exemplu, foarte simplu, dar fiecare asasinare poate fi dusă la bun sfârșit și după ce am retezat toate sforile de la clopotele de alarmă și după ce am omorât toți soldații, care păzesc mai mereu diferitele noastre ținte sus puse. Scriam puțin mai sus despre noua mecanică de tip stealth care își face apariția pentru prima dată într-un joc al acestei serii. Acum ne putem ascunde după mese, tocurile ușilor și în multe alte locuri, pentru a lua prin surprindere inamicii neștiutori și neatenți. Această mecanică este binevenită și aduce ceva nou, dar nu funcționează mereu așa cum ar trebui. De multe ori am apăsat butonul de cover fără ca Arno să se ascundă. În alte instanțe, când trebuia să ies din ascunziș, mărețul meu asasin nu răspundea la comenzi. Sunt conștient că aceste probleme se vor rezolva prin patch-uri și că am jucat Assassin’s Creed Unity cu câteva zile înainte de data lansării. Știu că urmează un update masiv, care va rezolva multe din bug-urile și glitch-urile raportate de cei care fac review-uri și de cei care au pus mâna mai devreme pe acest joc.
Arsenalul lui Arno este format dintr-o sabie, un hidden blade (cuțit ascuns) și un pistol. Acestea sunt uneltele pe care le avem tot timpul la dispoziție pentru a duce la capăt o misiune, dar avem posibilitatea de a suplimenta acest arsenal cu un phantom blade, o săgeată cu ajutorul căreia putem ataca de la distanță, un berserker blade, care este un alt fel de săgeată otravită, iar inamicul odată atins de aceasta își va ataca proprii prieteni. Așa cum spuneam și mai sus, toate aceste arme se pot upgrada, oferind mai mult damage pe măsura ce ne permite să cumpărăm aceste îmbunătățiri.
În rest, Assassin’s Creed Unity oferă libertatea de mișcare caracteristică jocurilor din această serie. Fie că alergi pe străzile aglomerate ale orașului, fie că străbați acoperișurilele cladirilor, făcând acte de acrobație, sărind și alunecând fluid tot timpul, experiența de joc își oferă acel sentiment de libertate totală, doar că uneori aceste mecanici nu funcționează perfect și probleme frustrante apar atunci când Arno nu intră pe fereastra pe care trebuie sau se urcă pe un obiect fără ca noi să-l punem să facă așa ceva. Este păcat că după 7 jocuri cei de la Ubisoft nu au umblat la motorul jocului pentru a rezolva aceste inconveniente care-ți fură din imersiune. —–Și dacă tot am zis de imersiune, mai sunt câteva aspecte care lasă de dorit. Foarte des am văzut aceleași fețe, la fel de des am auzit aceleași conversații sau țipete repetitive și mi-am adus aminte că mă aflu într-un joc video. Alt aspect care reduce din imersiune și acele întreruperi care te scot din atmosfera jocului. Vorbesc aici despre acele secvențe în care ne este reamintit faptul că noi suntem de fapt în interiorul unei mașinării și că retrăim amintirile strămoșilor nostri. Pe bune, chiar nu cred că interesează pe cineva acest aspect și chiar devine enervant. Cât a fost povestea lui Desmond Miles au avut sens, acum, nu prea mai au. Din fericire, acestea sunt ceva mai puține în Unity și poate în jocul viitor nu le vom mai întâlni, sper eu și alți gameri cu care am discutat pe această temă. Sper că cei de la Ubi să lucreze și la timpul de încărcare dintre misiuni, este cam lung și apare cam des. Pentru a încheia cu nemulțumirile mele referitoate la Unity, am să mai spun că cel mai frustrant lucru pe care l-am întâmpinat în acest joc s-a întâmplat în mijlocul luptelor, atunci când Arno pur și simplu își bagă sabia în teacă și ar vrea să plece deși este înconjurat de inamici, mi s-a întamplat să mor de câteva ori din această cauză. Gata, nu mă mai plâng.
Multiplayer-ul din Assassin’s Creed Unity este format dintr-o componentă cooperativă foarte reușită. Până la patru asasini se pot alia pentru a participa la diferite misiuni. Dacă unul dintre cei patru moare, misiunea eșuează, astfel este foarte important să joci în echipă pentru a finaliza obiectivul. La sfârșitul fiecărei misiuni, asasinii sunt răsplătiți pe măsură. Modul în care sunt îmbinate componentele single-player și co-op este foarte plăcut și sper să-l văd făcut așa bine în cât mai multe jocuri.
Ca prezentare, Assassin’s Creed Unity arată fantastic pe PlayStation 4, din punct de vedere grafic. Toate personajele sunt create realistic, orașul este fabulos, iar umbrele, norii și efectele de iluminare arată superb. Am întâmpinat foarte puține scăderi de framerate și nu în joc, ci în timpul unor cinematice. Pe partea de sunet jocul este dominat de o coloană sonoră destul de reușită, care ține pasul cu acțiunea, iar voice acting-ul este excelent.
Iată că am scris peste 1500 de cuvinte și ar fi cazul să închei cu acest review. Cel mai nou joc din seria Assassin’s Creed este unul foarte ambițios, arată fantastic, profită la maxim de puterea noilor console și ne prezintă un potențial foarte promițător. Dacă ar rezolva mai multe dintre problemele seriei ar fi putut să fie un joc cu adevărat revoluționar și next-gen, așa, este doar un joc foarte bun.
reusit review felicitari 😉
Bun review. Astepam si patch-urile.
🙂
Multumim pentru munca depusa ….! O singura intrebare – Nu e monoton sa te invartzi numai prin Paris ?
🙂 nu, nu este. Asa cum am scris si in review, orasul este imens si districetele foarte diferite.
Asteptam.
🙂 ok …o sa-l cumpar !