Review: The Order 1886 – PlayStation 4 – RO
The Order 1886 este unul dintre jocurile exclusive pentru PlayStation 4 pe care l-am așteptat cu foarte mult interes, fiind, pentru mine, după Uncharted 4: A Thief’s End, cel mai dorit joc al acestui an. Ca urmare a unei scurte amânări, de la sfârșitul lui 2014 la începutul lui 2015, am pus mâna pe el abia acum, imediat după lansare, având ocazia și plăcerea să-l încerc și să-mi fac o părere clară despre el. Am să vă spun din start că mi-a plăcut foarte mult și că am fost foarte plăcut surprins de ce au reușit să facă cei de la Ready at Dawn cu acest Action Adventure cu vampiri, vârcolaci și cavaleri, plasat în Londra anului 1886.
Povestea din The Order 1886 îl are ca personaj principal pe Sir Galahad, un soi de cavaler al unui ordin secret, creat chiar de Regele Arthur cu secole în urmă pentru a lupta împotriva forțelor Răului, care în acest joc sunt reprezentate de Vampiri și Vârcolaci. Acest conflict se desfășoară încă din timpuri străvechi, dar cei care fac parte din The Order încep să beneficieze de tot felul de arme noi, cu ajutorul cărora reușesc să facă față inamicilor cu puteri supranaturale, mulțumită revoluției tehnologice care se desfășoară în jurul acestui an. Sir Galahad face parte dintr-o echipă de patru cavaleri neînfricați, avându-i ca parteneri pe mentorul său Sir Perceval, un tânăr cavaler ucenic , dar foarte ambițios numit Lafayette și pe frumoasa, dar serioasa Igraine.
Acești cavaleri, deși nu au puteri supranaturale, se bucură de o viață mai lungă și își pot vindeca rănile dacă folosesc o picătură de Black Water (Apa Neagră), un elixir care-i face aproape nemuritori, deși, dacă sunt răniți mortal, nici chiar această poțiune specială nu-i mai poate salva. Galahad și restul personajelor din The Order 1886 sunt create cu o atenție de invidiat din partea developerului Ready at Dawn și, cu părere de rău, spun că nu am mai văzut de foarte multă vreme o poveste atât de bine spusă, cu niște personaje așa interesante. Povestea este scrisă extrem de bine, cu intrigă, câteva răsturnări de situație și absolut toate personajele par cât se poate de reale. Pentru a încheia cu părerile despre poveste, fără a vă face spoilere, trebuie să vă spun că după cele 11 ore petrecute cu The Order 1886, am rămas cu un sentiment foarte plăcut. M-am bucurat să văd că, pe lângă cei de la Naughty Dog și Quantic Dream, mai există încă un studio 1st Party Sony, care știe să facă jocuri extraordinare, cu povești frumoase, emoționante și extrem de interesante. În The Order 1886 am observat o atenție la detalii foarte mare și greu de egalat. Chiar dacă parcurgerea jocului nu durează 20 de ore și nu are o componentă de multiplayer, atmosfera, povestea și personajele îți vor rămâne în suflet multă vreme după ce vei vedea ecranul de final.
Cei de la Ready at Dawn au ales să folosească mai multe mecanici de joc pentru a crea The Order 1886. La baza acesta rămâne un 3rd Person Shooter, cu elemente de Action Adenture și cu multe scene de QTE (Quick Time Events). Shooting-ul funcționează perfect, fiecare armă este diferită și sistemul de cover este unul extrem de reușit. Avem de ales dintr-o varietate extinsă de arme – de la pistoale, la puști, mitraliere și câteva device-uri mai sofisticate pe care vă las să le descoperiți singuri. Acestea sunt răspândite peste tot prin mediul de joc și încurajează jucătorul să experimenteze cu ele, cât mai des. Luptele de tip CQC (corp la corp) sunt și ele foarte reușite și te lasă cu un sentiment de satisfacție. Sir Galahad are două abilități speciale: una dintre acestea îi permite să încetinească timpul, un fel de Bullet Time, iar cealaltă îi este de folos atunci când este rănit foarte grav, oferindu-i posibilitatea de a-și regenera viaţa. Trebuie să recunosc faptul că nu am folosit aceste abilități prea des. În ultimul rând, cele mai interesante înfruntări sunt cu vârcolacii, aceștia fiind destul de puternici și uneori poți avea probleme cu ei dacă nu reușești să finalizezi cu succes secvența de QTE. Per total, am fost foarte mulțumit de experiența de gameplay oferită de The Order 1886.
Din punct de vedere al prezentării grafice, The Order 1886 este cel mai arătos joc de până acum de pe PlayStation 4. Cred că doar Driveclub se apropie de el, dar sunt două genuri complet diferite și este destul de greu să faci o comparație între ele. Toate personajele par reale, vii, așa cum am spus și mai sus, și faptul că nu există diferențe între gameplay și cinematice, ajută foarte mult la experiența de joc trăită de cel care are un controller Dualshock 4 în mână. Unde mai pui și că toate hainele, armele și chiar părul personajelor par rupte din realitate. Atenția la detalii menționată mai sus este evidentă la fiecare pas pe care-l faci în Londra anului 1886. Ceața specifică acestui oraș pare vie, se mișcă și se mulează în jurul ca personajelor, clădirile au o arhitectură creată minuțios și toate locațiile vizitate sunt pline cu tot felul de obiecte construite cu o atenție greu de imaginat că ar putea să facă parte într-un joc video. Am avut dificultăți în a alege câteva screenshoturi pentru acest review deoarece fiecare frame din joc arată incredibil. Nu în ultimul rând trebuie menționate efectele de iluminare și umbrele din The Order 1886, care, din punctul meu de vedere, sunt cele mai bune pe care le-am văzut până acum, indiferent că vorbim despre console sau jocuri pe PC.
Prezentarea audio a jocului The Order 1886 se ridică și ea la cel mai înalt nivel de fidelitate. Actorii sunt de excepție, fiecare replică este trăită din plin și este evidentă în vocea și pe fețele acestora. Muzica a fost compusă special pentru The Order 1886 și acest lucru ajută extrem de mult la atmosferă, fiind uneori tristă și melancolică, iar alteori antrenată și chiar înfricoșătoare. Mi s-a întâmplat să mă trezesc ținându-mi respirația în anticiparea unei înfruntări cu un inamic greu de învins, care știam că va veni datorită acordurilor muzicale. Am auzit porumbei, cocoși și alte vietăți, iar conversațiile oamenilor de pe stradă te fac să intri și mai mult în această poveste.
De rău, nu prea am ce să spun despre The Order 1886. A fost un joc fix pe sufletul meu, nici prea lung, nici prea scurt, mi-ar fi plăcut o componentă multiplayer, dar se poate și fără și uneori este mai bine așa, decât să fie una cum a avut Tomb Raider, care a fost deplorabilă pur și simplu. Mă refer strict la multiplayer. Tomb Raider fiind un joc excelent ca experiență single player. 🙂
The Order 1886 este un joc la care se poate face platina foarte ușor. Dacă ești atent, dacă folosești toate armele și atacurile secundare ale acestora și dacă aduni toate colectabilele, fie că este vorba despre discuri cu înregistrări sau alte obiecte. Înregistrările se pot asculta accesând meniul principal, în timpul jocului, fiind disponibile la secțiunea Archive. Aceste jurnale sunt foarte interesante și sunt create cu aceeași atenție care persistă pe toată durata jocului.
În concluzie, The Order 1886 este, pentru mine, cel mai bun joc de PlayStation 4, după The Last of Us Remastered, cu cea mai bună grafică, cu o coloană sonoră de excepție, cu gameplay antrenant și care nu te frustrează și, nu în ultimul rând, cu o poveste de excepție. Chiar dacă este relativ scurt, este un joc pe care nu ai voie să-l ratezi dacă ai o consolă PlayStation 4. Sunt convins că cei de la Ready at Dawn vor transforma The Order într-o serie și abia aștept să văd ce ne rezervă viitorul.
Victor Dima
Azi o să încerc și eu jocul, daca se ridica măcar la nivelul acestei recenzii, mă declar mulțumit. Felicitări pentru recenzie, un 10 de la mine cu minus, știi tu de ce 😉
Unul dintre cele mai bune review-uri citite despre acest joc! Foarte, foarte bun acest review, stiu si de ce a iesit asa de bine aceasta recenzie, pentru ca a fost facuta asupra unei capodopere pe numele ei – The Order: 1886!
*Avem de ales dintr-o varietate extinsa de arme*… pe bune ?!! Esti putin coplesit de frumusetea jocului .
Sa inteleg ca tu ai vrea mai multe. Pentru mine au fost destule. Asa cum am mai spus, pentru mine jocul a fost aproape perfect, daca tinea putin mai mult si avea mp chiar era perfect. Fiecare cu pretentiile lui. Daca-mi aduc aminte tu esti unul dintre cei care nu au fost impresionati nici de The Last of Us…
Felicitari inca o data Victor. Un review foarte reusit 😉 Felicitari!!!
Multumesc, reflecta calitatea jocului, ba chiar am lasat chestii pe care nu le-am spus pentru a nu face spoil