Impresii: The Last Guardian – PS4
Salutare, dragi fani PlayStation! Săptămâna trecută a fost lansat unul dintre cele mai amânate titluri din istoria jocurilor video. The Last Guardian a fost în development la Sony Japan Studio timp de aproape 10 ani, primul trailer fiind prezentat în 2009, iar în acel moment se credea că ne vom putea bucura de el pe PlayStation 3.
https://youtu.be/GCQ-RZrz5rI
Anii au trecut, Fumito Ueda, cunoscut pentru capodoperele Ico și Shadow of the Colossus, a tot amânat The Last Guardian, ba chiar la un moment dat au umblat zvonuri cum că jocul a fost anulat, dar în final a migrat procesul de creație către PlayStation 4, spunând că bătrânul PS3 nu poate rula TLG așa cum își dorește el. Sincer, tind să-l cred mai ales după ce mi-am petrecut câteva ore cu jocul și am observat că nici pe PlayStation 4 acest Action Adventure nu oferă o experiență de joc prea reușită.
Trebuie să recunosc faptul că nu prea m-am dat în vânt după Ico și Shadow of the Colossus atunci când au apărut versiunile remasterizate pe PlayStation 3. Le-am încercat, mi s-au părut drăguțe, dar faptul că erau într-o limbă care mie îmi suna a japoneză cu subtitrări în engleză nu mi-a surâs absolut deloc și unde mai pui că mecanicile de control erau destul de ciudate chiar și la vremea aceea.
Prin urmare, vă puteți imagina că nu am fost unul dintre cei care au așteptat The Last Guardian cu sufletul la gură în acești 8 ani de când a apărut primul trailer, dar atunci când a fost lansat, l-am cerut pentru a îi acorda o șansă și pentru a vă aduce câteva impresii despre acesta.
Am ales să scriu impresii și nu review, deoarece eu nu pot trece peste problemele cauzate de disconectul pe care-l simt atunci când mă joc ceva care nu este dublat în engleză, mai ales dacă nici gameplay-ul nu-mi oferă un sentiment de imersiune. Din aceste motive, jocul ar fi primit o notă mică din partea mea și am considerat că mai bine îmi spun părerea fără să fiu prea subiectiv. The Last Guardian are și multe părți bune, care îi vor satisface din plin pe cei care îndrăgesc acest gen de jocuri și mai ales pe cei care iubesc Ico și Shadow…
Povestea din The Last Guardian este una emoționantă fiind construită în jurul relației dintre un copil și a unei creaturi mitice. Acțiunea jocului se desfășoară într-un ținut magic, ciudat și plin de pericole, iar între cei doi va lua naștere o legătură unică, de prietenie și de afecțiune.
Băiețelul nu are nume, iar creatura, în parte pisică, în parte pasăre, se numește Trico și este unul dintre cele mai vii animăluțe pe care le-am întâlnit până acum într-un joc video. Copilul și Trico se întâlnesc, se cunosc, se împrietenesc, se bazează unul pe celălalt pentru a rezolva puzzle-urile care le stau în cale. Cei doi explorează turnuri, peșteri, munți, păduri, traversează poduri și fac platforming pentru a ajunge la destinația finală.
Toate bune și frumoase până aici. Din păcate, mecanicile de joc sunt învechite, schema de control nu este deloc intuitivă, iar segmentele de platforming și rezolvarea puzzle-urilor suferă cel mai mult din aceste cauze.
Fiecare protagonist are abilități unice, băiatul este mic și se poate strecura printre ruine, Trico este gigant și poate face sărituri spectaculoase pentru a ajunge în locuri altfel inaccesibile și tot el poate înfrunta inamicii, aplicând atacuri devastatoare. Puzzle-urile se pot rezolva lucrând împreună, iar în momentele de liniște este o mai mare plăcere să stai și să te uiți la cei doi cum interacționează între ei.
The Last Guardian nu arată ca un joc lansat în 2016, prezentarea grafică nu se ridică la nivelul pe care l-am întâlnit în alte titluri 1st Party Sony, dar stilul artistic este superb și scara (scale) la care ne sunt prezentate anumite scene epice din poveste este impresionantă. Cred că numai în God of War și în Shadow of the Colossus am mai văzut așa ceva, adică prezentări la acest nivel… Atunci când îl vei vedea pe Trico străbătând în viteză un pod care se surpă în urma lui, vei înțelege la ce mă refer…
Voice acting-ul este bun, însă limba folosită pentru joc iar îmi sună a japoneză, iar The Last Guardian nu are un scenariu prea stufos, în sensul că nu sunt prea multe momente în care să ne bucurăm de discuții imersive, asta și datorită faptului că Trico este necuvântător, însă coloana sonoră subtilă, care este prezentă pe tot parcursul jocului, face cât 1000 de cuvinte uneori.
Eu am jucat The Last Guardian pe un PlayStation 4 și pot spune că am observat scăderi de frame rate, dar am înțeles că pe Pro jocul stă în 30 FPS. Mă așteptam la o optimizare mai bună pentru un joc care a stat o perioadă atât de îndelungată în producție, dar poate că proiectul a fost prea ambițios de la bun început.
În concluzie, The Last Guardian este un joc frumos, diferit și poate chiar unic, cu o poveste superbă și cu un duo de personaje principale pe care nu-l vei uita prea curând. Dacă ești fan Ico și Shadow of the Collosus, atunci vei iubi The Last Guardian, dar dacă vrei un joc care să-ți ofere calitate pe toate planurile, aici mă refer la poveste, gameplay, prezentare, atunci poate că ar fi mai bine să-l cumperi la reducere sau să-l împrumuți de la un prieten.
Review copy provided by PlayStation. Thank you!
Victor Dima
Latest posts by Victor Dima (see all)
- Ubisoft shares Accessibility Spotlight and Story Trailer for Assassin’s Creed Shadows - Jan 24, 2025
- After two years of using it daily, I am still very much in love with Parallels Desktop - Jan 7, 2025
- Naughty Dog announces new Sci-fi game Intergalactic: The Heretic ProphetWatch trailer and read all about it - Dec 14, 2024
