Review: Assassin’s Creed Syndicate – PlayStation 4
A Tale of Two Twins
INTRO
În ultimii trei ani, v-am adus review-uri pentru toate jocurile de la Ubisoft și cum este toamnă, a venit momentul să vedem cum se prezintă Assassin’s Creed Syndicate, cel mai nou joc al acestei serii, care uneori își pierde farmecul, iar noi îi acordăm încă o șansă, în fiecare an cu speranța că poate de dată aceasta îl vom regăsi.
Cum probabil unii dintre voi știu deja, eu am încercat toate jocurile lansate până acum pe console, fiind chiar un mare fan al “Asasinilor”, însă după experiența avută cu Assassin’s Creed Unity anul trecut, am privit cu mult scepticism jocul de anul acesta, dar din fericire, după mai bine de o săptămână petrecută în Londra din AC Syndicate în compania fraților Frye, pot spune că am rămas foarte plăcut surprins și că am speranțe pentru viitorul acestei francize.
POVESTEA
Povestea din Syndicate urmărește aventurile tinerilor frați, gemeni, Jacob și Evie Frye care s-au săturat de viața de asasin și regulile impuse de aceasta și au hotărât să-și ia destinul în propriile mâine și să facă ce îi taie capul.
Frumoasa Evie Frye își va dedica timpul pentru a căuta acele bucăți de Eden care ar trebui să le fie foarte cunoscute fanilor seriei Assassin’s Creed, iar fratele ei, Jacob vrea să devină liderul unei găști și să recucerească cu ajutorul acesteia din mâinle unui tiran carismatic.
Acțiunea jocului se desfășoară în jurul anului 1868, în Londra și ne prezintă încă un episod din confruntarea veșnică dintre Templieri și Asasini. De partea Asasinilor îi avem pe tinerii gemeni Frye care vor încerca să elibereze orașul de sub tirania unui Cavaler Templier numit Crawford Sterrick, acel tiran carismatic despre care scriam mai sus. Dacă te întrebi ce s-a întâmplat cu acele secvențe de joc plasate în timpul nostru, pot să-ți spun cu bucurie că acestea au fost eliminate aproape complet și în Syndicate sunt prezente sub forma unor cinematice.
Pe parcursul aventurii vom intra în pielea ambilor asasini, dar spre sfârșitul acesteia personajul lui Evie parcă se pierde în peisaj. Ne vom întâlni ca și în alte jocuri cu personaje celebre precum Charles Dickens, Charles Darwin și mulți alții. Cred că ți-am oferit toate detaliile cheie pentru a-ți face o impresie despre poveste și asta fără să-ți dau vreun spoiler.
GAMEPLAY
Cei doi frați Frye sunt destul de diferiți din punct de vedere al experienței de joc pe care o oferă. Jacob este mai puternic, arogant, intră repede în conflict cu lumea din jurul său, apoi își folosește la maxim abilitățile de luptă corp la corp și armele din dotare pentru a scăpa din bucluc, iar de partea cealaltă, Evie Frye este adeptă la stealth, infiltrări în liniște și asasinări rapide. Sequence-urile din povestea principală se pot juca numai cu personajul predefinit fie Evie, fie Jacob, în funcție de firul narativ, dar atunci când explorăm și facem misiuni secundare putem opta pentru oricare dintre cei doi gemeni.
Londra, în perioada Revoluției Industriale, este un playground excelent pentru asasinii noștri, iar avansările tehnologice specifice acelei perioade le oferă acestora noi arme și accesorii pentru a-și face de cap așa cum știu ei mai bine. În primul rând avem un grappling hook, un cârlig asemănător cu cel al lui Batman, cu care vom străbate extrem de rapid distanțele dintre clădiri și tot cu acesta putem escalada orice locație fără a ne cățăra, din cărămidă în cărămidă, așa cum o făceam în titlurile precedente. Grappling Hoock-ul din Syndicate mi-a făcut viața mult mai ușoară și sper să-l mai văd și în jocurile viitoare.
Despre cum se prezintă orașul îți voi spune mai jos, dar tot la gameplay mai trebuie să menționez că Londra este plină de trăsuri care pot fi folosite pentru a ajunge dintr-un punct al orașului în altul, deși eu iubesc libertatea de mișcare pe care mi-a oferit-o mereu această serie și prefer să navighez pe deasupra clădirilor și să mă cocoț pe toate turnurile posibile. Pe lângă trăsuri mai avem trenuri și vapoare cu abur, iar ascunzătoarea tinerilor asasini este chiar într-un tren care se plimbă permanent în jurul orașului.
Despre tipul misiunilor și al obiectivelor din Assassin’s Creed Syndicate pot raporta că cei de la Ubisoft au redus semnificativ numărul de misiuni, extrem de enervante, în care trebuie să urmărești pe cineva, dar au introdus altele ale căror scop este răpirea unui personaj și depozitarea acestuia într-un alt loc. Din păcate, inteligența artificială ale acestor ținte este probabil zero, deoarece, atunci când suntem nevoiți să-i lăsăm jos pentru o confruntare cu aliații care-i sar în ajutor, acesta stă și se uita cum unul dintre cei doi gemeni îi face harcea parcea pe cei care au vrut să-l ajute, fără să facă efortul de a fugi măcar pentru a-și salva viața sau pentru a pune ceva distanță între noi și el.
Misiuni secundare interesante vom primi de la Charles Dickens, dar nu am de gând să-ți spun altceva despre acestea, mergi și vezi singurel când vei avea jocul.
Combatul este mult mai fluid și mai rafinat decât cel din AC Unity, cu combo-uri devastatoare și un arsenal bogat. În rest, Assassin’s Creed Syndicate se folosește de rețeta de succes, utilizată și în jocurile care-l precedă și acesta este un lucru foarte bun, din punctul meu de vedere. Inamicii avansează împreună cu noi și vin cu diferite nivele de dificultate, iar Evie și Jacob își pot upgrada permanent abilitățile, armele și armurile. Toate acestea costă bani și te obligă să faci misiuni secundare și să cauți cufere ascunse. Bineînțeles că există și microtranzacții pentru cei care sunt leneși și preferă să bage mâna în buzunarul propriu pentru a se bucura de un item greu de cumpărat altfel.
Pentru pasionații de collectabile în AC Syndicate există cutiuțe muzicale, flori presate și sticle de bere care se pot aduna de pe te miri unde și trebuie căutate cu atenție maximă.
Ca minusuri pe partea de gameplay, vreau să menționez câteva bug-uri și glitchuri: Personajele dispar complet dintr-o anume secvență cinematică, Evie a rămas suspendată în aer atunci când a încercat o asasinare, iar animația era de free fall, un deținut pe care trebuia să-l salvez s-a dezlegat singur, dar obiectivul a rămas Eliberează prizonierul și am fost nevoit să merg în spatele unui scaun gol și să interacționez cu o sfoară inexistentă, apoi acel prizonier care era în picioare inițial se aruncă pe jos ca și cum s-a prăbușit de pe scaun. Partea bună, dacă-i putem spune așa, este că aceste bug-uri mi s-au părut extrem de amuzante la momentul respectiv, cine știe, poate au fost lăsate intenționat în joc… Sau poate ca nu…
Sunt conștient că dacă luăm în considerare stadiul în care a fost lansat AC Unity anul trecut, cu acele personaje fără fețe, NPC-uri care zburau pe orizontală, căderile prin hartă și multe altele micile probleme din Syndicate nici nu merită luate în seamă, dar am zis să le menționez în speranța că te vor amuza și pe tine.
PREZENTARE
Punctul Forte al tuturor jocurilor din seria Assassin’s Creed a fost mereu și încă rămâne și anul acesta, prezentarea excelentă.
Londra Victoriană este vie, cu vânzători care-și comercializează bunurile la standuri improvizate pe marginea drumului, muncitori care construiesc diferite clădiri, oameni care discută despre problemele de zi cu zi, măturători care adună frunzele moarte căzute pradă toamnei și cântăreți ambulanți care-ți expun talentul în diferite locații centrale.
Am rămas impresionat de frumusețea orașului de fiecare dată atunci când am escaladat una dintre clădirile landmark precum Catedrala Sf. Paul, Casa Parlamentului sau celebrul Big Ben. Framerate-ul a fost în general stabil la 30 de cadre pe secundă, poate, scăzând foarte puțin atunci când plouă și sunt foarte multe trăsuri și trecători pe străzi. Ciclul zi / noaptea este prezentă în Syndicate și pune Londra într-o lumină favorabilă.
Prezentarea audio este și ea excelentă, cu muzică foarte frumoasă creată cu talent de un mare compozitor, cu voice acting foarte bun și uneori cu replici extrem de amuzante și cu sunetele orașului care te fac să te cufunzi în acea atmosferă de poveste. Când ai cinci minute libere îți recomand să te plimbi pur și simplu prin Londra din Syndicate, ascultând cum trec trenurile, ropotul copitelor cailor pe asfaltul pătrățos, claxoanele vapoarelor cu abur, cântecele din centru și clopotele catedralelor.
CONCLUZIE
Assassin’s Creed Syndicate face un pas în față pentru această serie, care devenise mult prea repetitivă și plină de probleme.
Londra este locul perfect pentru povestea celor doi gemeni asasini, Evie și Jacob au personalități bine definite, misiunile principale și obiectivele secundare sunt mult mai bine conturate și mai interesante decât în alte jocuri din această serie, libertatea de mișcare este totală, iar prezentarea grafică și auditivă este excelentă, formând astfel un pachet complet, foarte atractiv pentru oricare fan Assassin’s Creed.
Îmi doream o poveste mai interesantă, în care tânăra Evie să aibă un rol mai important în detrimentul sau măcar egal cu cel al fratelui său, dar trebuie să mă mulțumesc cu ce se poate anul acesta. Cine știe, poate la anul voi avea o surpriză și mai plăcută. Egipt? Japonia? Rusia? Vom vedea …
Victor Dima
Latest posts by Victor Dima (see all)
- Ubisoft shares Accessibility Spotlight and Story Trailer for Assassin’s Creed Shadows - Jan 24, 2025
- After two years of using it daily, I am still very much in love with Parallels Desktop - Jan 7, 2025
- Naughty Dog announces new Sci-fi game Intergalactic: The Heretic ProphetWatch trailer and read all about it - Dec 14, 2024
mult mai bun decat Unity…
Clar