Review: Bloodborne – PlayStation 4
lampa
Prepare to Die, again
Bloodborne… nu credeam că voi ajunge vreodată să scriu eu un review pentru un astfel de joc, nu pentru că nu ar fi pe placul meu, ci pentru că vine de la From Software, cunoscuți pentru jocurile lor incredibil de grele, dar iată că o fac acum pentru voi. “The things I do for my country…”
Pentru cei care încă nu știu, Bloodborne este un Action RPG exclusiv pentru PlayStation 4 creat de From Software în colaborare cu Sony Computer Entertainment Japan și, deși nu face parte din seria Souls, serie care numără până în prezent Demon’s Souls și Dark Souls 1 și 2, împrumută foarte multe elemente de la acestea. From Software au adus conceptul de Survival Horror la un alt nivel, trecând mult peste Resident Evil, construind o lume imersivă în care fiecare pas te aduce mai aproape de moarte, care este iminentă și va veni cu siguranță, mai devreme sau mai târziu, în funcție de cât de experimentat ești la astfel de jocuri. Dacă nu ați jucat Demon / Dark Souls și aveți senzația că Bloodborne este un joc ușor, eventual făcându-vă impresii după ce v-ați uitat pe Youtube sau pe Twitch, vă rog să mă credeți că nimic nu este mai neadevărat. Bloodborne este cel mai greu joc pe care l-am jucat vreodată și pentru a reuși să fac acest review am apelat la amicul meu Remy pentru a mă ajuta, ghida și uneori chiar pentru a mă trece de un boss fight, acest lucru fiind foarte simplu acum pe PS4 prin funcția Share Play. Dar cred că ar fi cazul să vă spun de ce Bloodborne este un joc excelent și de ce mă bucur că am avut ocazia să-l încerc.
Dacă vrei să joci Bloodborne trebuie să-ți asumi niște lucruri de la bun început. În primul rând trebuie să accepți că vei muri, de foate multe ori, în foarte multe feluri, răpus de cei mai ciudați inamici pe care i-ai văzut până acum într-un joc video. Alt lucru pe care trebuie să ți-l asumi este nevoia de atenție totală pe care o necesită un astfel de joc, îți închizi telefonul, pui Facebook pe silent, mergi la baie și rezolvi ce ai de rezolvat și apoi te apuci de Bloodborne. De ce zic toate acestea? Păi, în primul rând jocul nu are opțiunea de pauză, dacă trebuie să te ocupi de ceva în timp ce te plimbi prin Bloodborne, tot ce poți face este să omori toți monștri din jurul tău și să te cuibărești într-un colț și să te rogi că până te întorci, nu apare un inamic și atunci când închizi meniul îl vezi cum îți aplică o lovitură mortală și ”hasta la vista, baby”, înapoi la checkpoint cu tine și fără toate sufletele pe care le-ai adunat, pardon, am zis suflete pentru că așa se numeau în jocurile Souls, dar în Bloodborne acestea sunt Blood Echos. Putem să ne gândim la Blood Echos ca fiind moneda jocului, cu Blood Echos suntem răsplătiți atunci când învingem inamici și tot cu acestea ne upgradăm caracterul sau poate că termenul corect este evoluăm caracterul. Tot cu Blood Echos cumpărăm arme, armuri, poțiuni și upgrade-uri. Dacă suntem răpuși în luptă, pierdem toate Blood Echos-urile adunate și pentru a le recupera trebuie să ne întoarcem în aria în care am fost înfrânți unde fie le vom găsi pe jos, fie va trebui să omorâm acel monstru care ne-a făcut de petrecanie în repriza anterioară.
Niciodată în viața mea de gamer nu am mai avut o experienta atât de diversificată cu un joc. Bloodborne te poate duce pe culmile fericirii atunci când reușești să avansezi sau te poate face să arunci cu controller-ul DualShock 4 în cel mai apropiat perete și eventual să-ți vină să-ți smulgi părul din cap, bine că sunt chel, atunci când mori, again and again încercând să mai găsești o lampă nouă. Da, trebuie să vă spun și ce fac lămpile în Bloodborne. Acestea au funcția unor save point-uri, de unde putem intra în Hunter’s Dream, pentru a ne consuma Blood Echos-urile mult meritate. Bloodborne are și un sistem foarte ciudat de checkpoint-uri sub forma unor porți sau unor uși care după ce le deschidem vor facilita accesul mult mai rapid într-o zona îndepărtată. Fiecare poartă deschisă este o scurtătură și fiecare lampă accesată este un loc de unde vom putea începe după ce ne întoarcem din Hunter’s Dream. Știu că am menționat deja de două ori acest Hunter’s Dream fără să vă spun ce este, dar presupun ca ați dedus și singuri. Atunci când suntem în acest Vis al Vânătorului, avem posibilitatea de a lua o pauză mult meritată și de a face toate acele upgrade-uri despre care v-am spus mai sus.
Din punct de vedere al gameplay-ului, Bloodborne poate fi asemănat cu un balet făcut de niște piese de șah. Fiecare luptă trebuie gândită în avans, fiecare pattern al inamicilor trebuie memorat și atunci când vine clipa pentru a ne arunca în bătălie, începe baletul. Facem un pas și atacăm, apoi un roll petru a ne feri de o lovitură care cel mai probabil ne-ar fi luat peste jumătate din viață, folosim pistolul pentru a paraliza adversarul, asta dacă acesta nu este prea puternic, apoi iar îl lovim și iar ne ferim și tot așa. Alt aspect al jocului care mi s-a părut foarte interesant este faptul că în Bloodborne o zicală celebră de la noi se adeverește. Aici mă refer la vorba aceea cu ”fuga e rușinoasă, dar este sănătoasă”. De multe ori am luat-o la sănătoasa cu patru sau mai mulți inamici pe urmele mele, însă partea bună este că majoritatea acestora se dau bătuți și până la urmă rămâi doar cu unul sau doi pe care trebuie să-i omori. Fiecare armă din joc are plusuri și minusuri, iar pentru a avea sorți de izbândă în Bloodborne trebuie să schimbi armele în funcție de monstrul cu care te bați. O mecanică de gameplay care nu a fost prezentă până acum în jocurile celor de la From Software este un fel de slow motion care apare de fiecare dată când suntem atinși de un inamic, timp în care putem să revenim în forță cu un contraatac pentru a ne recupera o mare parte din viața pe care ne-a luat-o acesta, dar și aici, ca pe tot parcursul jocului, este nevoie de reflex și coordonare din partea noastră.
Inamicii din Bloodborne vin în multe feluri și forme: de la săteni care au luat-o razna și te fugăresc cu furci, la monștri hidoși, facuti parca din piese lipite la nimereala de mintea unui copil nebun, la creaturi gigantice, care te pot zdrobi cu o singură lovitură. Imaginația creatorilor jocului Bloodborne este greu de descris, dar să vă așteptați la scheleți înarmați cu topoare, copii transparenți și tot felul de animale și păsări parcă desprinse din vechile jocuri Silent Hill. Din când în când ne întâlnim cu niște boși, care vor fi foarte de greu de doborât, fiind extrem de puternici și cu atacuri care diferă de la boss la boss, necesitând abordări adaptate la stilul de luptă al fiecăruia. Armele din Bloodborne sunt multe și diverse. Avem săbii, topoare, sulițe, ciocane, scuturi, puști, pistoale și alte tipuri de arme cu abilități secundare. Toate armele pot fi upgradate accesând Hunter’s Dream în schimbul unui număr de Blood Echos și a unor Shard-uri.
Povestea din Bloodborne este destul de ciudată, nu are o linie narativă definită ca în alte jocuri, dar este captivantă fără îndoială. Personajul principal este un Hunter ( vânător ) care își face veacul prin ciudatul orășel gotic Yharnam, orașel plin cu oameni nebuni și creaturi desprinse dintr-un coșmar victorian. La fiecare pas găsești indicii despre istoria acestui loc uitat de Dumnezeu, stai de vorbă cu cetățenii rămași în viață, ascunși în spatele unor uși baricadate și, dacă ești dispus să-i ajuți cu ceva, și ei te vor răsplăti la rândul lor cu diferite obiecte care se vor dovedi foarte importante la un moment dat.
Există multe posibilități de a extinde timpul de joc din Bloodborne. Avem de rezolvat o mulțime de quest-uri, jocul vine cu un nou mod de dificultate de tip game+, de parcă nu este suficient de dificil, avem niște dungeon-uri numite Chalice Dungeons, pline cu arme, iteme și inamici, dar dacă reușești să treci un astfel de dungeon, te vei putea întoarce în Yharnam cu arme exclusive și care-ți vor face viața mult mai ușoară în următoarele înfruntări.
Deși Bloodborne oferă o experiență de joc solitară, pe care trebuie să o savurăm rupți de realitate, jocul este presărat cu unele elemente de tip online, împrumutate de la predecesorii săi. Dacă jucăm Bloodborne alegând opțiunea de Play Online, vom găsi diferite mesaje lăsate de alți jucători, ne vom întâlni cu fantomele acestora și chiar vom vedea ultimele lor secunde de viață. Mesajele pe care le citim se pot dovedi prețioase dacă au fost lăsate de cineva care a fost sincer și a vrut să ajute, lăsând o notiță cum că, de exemplu, după colț te așteaptă un inamic puternic sau ne vor duce la pierzanie dacă în loc de mesajul cu inamicul găsim unul în care ni se spune să mergem liniștiți că nu este niciun pericol. Eu sunt de părere că jocul este suficient de frustrant chiar și fără astfel de mesaje false și prefer să ajut cu un mesaj de avertizare asupra unui pericol iminent atunci când o pot face, în fond și la urma urmelor, toți luptăm împotriva forțelor întunericului în Bloodborne și dacă pot salva viața, progresul și Blood Echos-urile unui alt jucător, trebuie să o fac deoarece consider ca așa este frumos și decent.
Atunci când lucrurile par imposibil de rezolvat, putem chema un prieten pentru a ne ajuta, dar vă sugerez să folosiți funcția de parolare a sesiunii, deoarece de fiecare dată când cerem ajutorul vom rămâne vulnerabili în fața altor Hunteri care se pot dovedi a fi ostili. Cel mai indicat este să folosim o parolă pentru a ne apăra de astfel de invazii neplăcute, o parola pe care i-o putem trimite unui prieten printr-un mesaj pe PlayStation Network.
V-am spus despre gameplay și foarte puțin despre poveste, pentru a evita spoilerele și acum trebuie să vedem cum stă Bloodborne la capitolul prezentare. Atmosfera jocului este una care își face simțită prezența din primele secunde, te atrage, îți intră în măduva oaselor și te captivează total. Grafica este cu adevărat Next Gen, cu o lume înconjurătoare creată în culori morbide, dar care în același timp se potrivesc perfect jocului. Atunci când vezi o pată de lumină te bucuri de prilej și eventual stai puțin pentru a îți trage sufletul. Umbrele ascund mistere la fiecare pas, cladirile dărăpănate sunt mărturia unei povești sumbre și multitudinea de coridoare, canale, poduri, alei și turnuri pline cu creaturile Iadului te fac să te simți ca într-un labirint blestemat de Zei. Muzica apăsătoare amplifică imersiunea în Bloodborne, iar strigătele de atac sau de moarte ale inamicilor te fac să stai cu sufletul la gura permanent. Singurele tale clipe de liniște sunt atunci când te întorci în sanctuarul oferit de Hunter’s Dream, unde ai ocazia să interacționezi cu aproape singurele NPC-uri prietenoase din joc.
În cele câteva zeci de ore petrecute în Bloodborne am întâlnit unele scăderi de frame rate, iar timpul de încărcare al nivelelor este destul de extins, deși pe mine nu m-a deranjat aproape deloc, având posibilitatea de a mă gândi la o alta strategie pentru lupta care s-a dovedit a-mi fi fatală cu câteva secunde înainte de a vedea ecranul de încărcare.
În concluzie, Bloodborne este un joc extrem de bun, cu o atmosferă fantastică și o prezentare excelentă, cu un gameplay care te va penaliza pentru greșeli sau te va rasplăti pentru atenție și coordonare, dar care în niciun caz nu este pentru cei care nu au rabdare sau care devin frustrați repede. Așa cum spunea un amic într-un comment pe Facebook riști să ajungi să spargi discul și eventual un gamepad dacă ești genul care face așa ceva atunci când nu îi reușește ceva. Singurele jocuri cu care se aseamănă sunt cele din serial Souls, dacă le-ai jucat pe acelea, te vei descurca în Bloodborne, dacă nu, îți urez succes, rabdare și îți sugerez să faci tot posibilul să nu ai în preajmă elemente care ți-ar putea distrage atenția. Bloodborne necesită atenție totală, dexteritate, strategie și răbdare, multă răbdare.
Important: Există un downgrade sau o scădere a detaliilor în momentul în care acestea sunt exportate de pe PS4 pe un USB, prin urmare, Bloodborne arată mult mai bine decând reiese din screenshot-urile de mai sus. Pe PS4 totul arată ok, dar când se face export, upload sau acestea suny trimise prin mesaj pe PSN, calitatea detaliilor scade semnificativ.
Acest review reprezintă experiența avută de autor cu Bloodborne pe consola Sony PlayStation 4. Autorul dorește să le mulțumească celor de la PlayStation România pentru suportul acordat în ultimul an. Nu în ultimul rând, trebuie să menționez că acest review ar fi venit mult mai târziu și nu ar fi fost atât de detaliat fără ajutorul lui Remy, care a fost omul potrivit la locul potrivit pentru a îmi explica diferitele mecanici și trick-uri care se ascund la bazele jocurilor create de From Software. Dovada că acest joc nu este pentru toată lumea am văzut-o pe propria-mi piele și atunci când am invitat un alt amic, Alex aka Dante pentru a își încerca măiestria în Bloodborne. Alex este un gamer bun, care termină cam tot ce joacă și uneori chiar iese în mediul online pentru o experiență competitivă, dar în Bloodborne nu a reușit să treacă de primul boss și a devenit frustrat. Remy poate fi găsit pe PSN jucând Driveclub, Destiny și alte jocuri cu ID-ul: myleena, iar Alex este mai mereu în Battlefield 4 și The Last of Us cu PSN ID: DanteNer3. Amandoi sunt baieți de nota 10.
Victor Dima
2 Responses
[…] a publicat primul review în limba română pentru Bloodborne pe care vă invit să-l citiți aici, dacă nu ați făcut-o […]
[…] Pentru prima dată de când a fost lansat, unul dintre cele mai apreciate jocuri pentru PlayStation 4 este în acest weekend disponibil la preț redus prin întermediul playStation Store. Eu i-am dat nota 9.3 și dacă vrei poți vedea review-ul aici. […]